PERSEVERENTA

Când îţi stabileşti un scop precis şi începi să te îndrepţi către atingerea lui, ţi se testează nivelul dorinţei de a atinge acel scop prin diverse metode, prin piedici. Una din trăsăturile esenţiale ale unei persoane de succes este perseverenţa.

Perseverenţa este o stare de spirit, deci poate fi cultivată. Există 8 cauze care stau la baza perseverenţei:

1. Un obiectiv bine stabilit – să ştii ce vrei;
o motivaţie puternică, asemănătoare obsesiei te forţează să depăşeşti orice obstacol.

2. O dorinţă intensă – este mult mai simplu să fii perseverent când urmăreşti cu patos scopul dorit.

3. Încrederea în forţele proprii – ştiind că ai capacitatea de a-ţi duce planul la bun sfârşit te încurajează să-l realizezi, să-ţi urmezi paşii definiţi în faza de planificare; încrederea în sine (self esteem) poate fi cultivată cu ajutorul autosugestiei.

4. Planuri minuţioase – planurile bine organizate şi detaliate încurajează perseverenţa

5. Cunoştinţele temeinice – dacă ştii, dacă ai cunoştinţe pe care te bazezi în alcătuirea planurilor eşti conştient de soliditatea acestora ceea ce te ajută să fii perseverent; când mai degrabă ghiceşti decât ştii, este foarte probabil să-ţi ucizi perseverenţa

6. Cooperare – înţelegerea şi mentalitatea de team work tinde să cultive perseverenţa.

7. O voinţă puternică – puterea de a te concentra prin voinţă asupra elaborării unor planuri cu un obiectiv bine stabilit cultivă perseverenţa.

8. Obişnuinţa/deprinderea – mintea absoarbe şi devine parte integrantă a experienţelor zilnice cu care o hrăneşti; frica poate fi vindecată eficient prin repetarea voită a cât mai mutle acte de curaj.

Câteva citate despre perseverenţă:

Când mergi, mergi; când stai, stai dar niciodată nu ezita!
(proverb japonez – codul bushido)

Perfecţiunea unei pendule nu este de a merge repede, ci regulat.
(Vauvenarguez)

Drumul care duce spre culmile măreţiei este plin de obstacole.
(Seneca)

Orice situaţie nefavorabilă poartă în sine sămânţa unui beneficiu echivalent, dacă nu chiar mai mare.
(Napoleon Hill)

Toată lumea vrea să ajungă în rai dar nimeni nu vrea să moară.
(anonim)

Proteină audio despre perseverenţă:
http://infoproteine.shopmania.biz/product.html?p=39121

Fii un om de actiune!

TIPURI DE FRANCIZA

Franciza este operaţiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană numită francizor (în engleză franchiser) îi acordă unei alte persoane, numită beneficiar sau francizat (în engleză franchisee), dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală, în scopul de producţie sau de comercializare a anumitor tipuri de produse şi/sau de servicii. Obţinerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în sistem precum şi a unor redevenţe anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri.

Distingem mai multe categorii de francize:

Contractele de franciză în distribuţie, presupun că francizatul vinde anumite produse într-un magazin care poartă sigla francizorului. Aceasta este forma cea mai răspândita de franciză.

Contractele de franciză în servicii, presupun că francizaţii oferă servicii sub semnul şi marca francizorului, conformându-se directivelor acestuia din urmă.

Contractele de franciză în producţie : francizatul fabrică produsele pe care apoi le vinde, respectând indicaţiile oferite de francizor în privinţa procesului de producţie.

Contractele de franciză industrială încadrează producţia industrială sau agricolă, clasificare făcută având ca bază anumite norme. Puţin dezvoltată în exteriorul Statelor Unite, franciza industrială este dublată de o franciză de comercializare sub aceeaşi marcă.

Deseori, reţelele pot prezenta diferite niveluri de integrare reciprocă ale francizorilor sau francizaţilor. Distingem astfel :

Contractele de franciză corner care autorizează vânzarea de produse ale unui francizor într-un spaţiu destinat în magazin. Folosită rar de câteva mărci de fabricanţi, relaţia între cei doi, francizor şi francizat, seamănă foarte mult cu cea existentă între furnizori şi clienţi.

Contractele de franciză financiară permit disocierea între aportorul de capital (francizatul) şi managerul/ gestionarul salariat al francizorului sau francizatului.

Contractele de franciză asociativă (participativă) relevă asocierea de capitaluri, în care francizorul obţine o participaţie care poate ajunge până la 50 % din capitalul francizatului. Este o modalitate prin care francizorul poate controla reţeaua francizatilor săi.

Contractele de master franciză :francizorul acordă unui şef de întreprindere dreptul de a franciza el însuşi marca deţinuta într-un spaţiu geografic bine determinat. Formula a fost inventată în SUA pentru a extinde o reţea în toate statele. Este folosită de francizori străini, în special pentru a pătrunde pe pieţe noi.

Reţelele de franciză mixte : contrar reţelelor clasice, care au doar câteva magazine pilot aparţinând francizorului, sucursalele pot avea o pondere mare în numărul magazinelor în reţelele mixte. Existenţa numeroaselor sucursale dovedesc încrederea pe care o are francizorul în conceptul său şi pot fi adesea benefice francizaţilor, dar pot de asemenea să dea naştere unui semn de întrebare privind franciza ca un concept adecvat de dezvoltare a afacerii şi realizând din această cauză un climat tensionat. Aceasta este una din informaţiile pe care orice viitor francizat trebuie să le cunoască, înainte de a adera la o reţea.

Contractele multi-franciză sunt încheiate atunci când un francizor încredinţează unui francizat, considerat a fi un bun întreprinzător, mai multe unităţi ale aceleiaşi mărci. Reţelele care au o vechime considerabilă, pot avea zeci de multi-francize. Este exemplul bine-cunoscutei mărci McDonald’s.

Contractele pluri-franciză (a nu se confunda cu cele de multi-franciză) permit unui întreprinzător francizat să deţină mai multe mărci. Acest caz este des întâlnit în modă. Astfel, personalul unei anumite case de modă poate fi întâlnit pe aceeaşi poziţie sau alta într-o altă casă de modă.

SCARA INFOMETARII

Acordă-ţi câteva minute pentru a studia şi înţelege scara înfometării şi a observa în ce situaţie te afli tu acum.
L
a ce nivel îţi spune corpul tău că eşti acum?

Cât de foame îţi este?

Scara înfometării

Evită să ajungi în zonele galbene!

Dacă eşti o persoană care a urmat numeroase diete s-ar putea să fi ignorat deseori semnalele corpului propriu şi te-ai înfometat până ai ajuns în zonele 1-2.

De asemenea, s-ar putea să fi mâncat până nu ai mai putut pentru că eşti o persoană gurmandă, sau pofticioasă.

Dacă eşti una din persoanele de mai sus, ascultă-ţi propriul corp o dată pe oră, până când începi să observi diferenţele dintre zonele din scala înfometării.

Cu cât practici mai mult ascultarea corpului tău, cu atât mai repede vei putea să recunoşti semnalele subtile ale corpului tău, cu mult înainte ca stomacul tău să chiorăie de foame şi mintea ta să devină înceţoşată.

1. leşinat de foame

2. prădalnic, lacom

3. destul de înfometat

4. puţin înfometat

5. indiferent, neutru

6. plăcut satisfăcut

7. plin

8. umflat

9. plin de nu te mai poţi mişca

10.plin de ţi-e greaţă


Toţi suntem diferiţi, dar ca o regulă generală, ar trebui să mănânci când observi că te afli în intervalul 3-4, adică atunci când te simţi destul de înfometat, până să treci pragul în zona lăcomiei. Dacă aştepţi până când ajungi la nivelul 2 sau 1, corpul tău va reduce metabolismul, va înţelege că urmează să mori de foame şi este foarte posibil să mănânci mai mult decât ai nevoie, iar corpul să depună excesul de alimente sub formă de grăsimi. Este unul din motivele principale pentru care majoritatea oamenilor nu reusesc sa slabeasca atat cat isi doresc.

Ideal, ar trebui să te opreşti când ajungi în zonele 6-7 ale scalei înfometării, atunci când te simţi satisfăcut sau plin.

Nu poti? Atunci s-ar putea ca aceasta proteina sa-ti fie de folos: