DEZVOLTA-TI CAPACITATILE FINANCIARE


De multă vreme sunt membru al "Dezvoltă-ţi capacităţile financiare" şi cred că a venit momentul să mulţumesc lui Horia, fondatorului acestui grup.

Totul a început când am decoperit jocul CASHFLOW, varianta electronică, creat de Robert Kiyosaki.

După ce am "mâncat bătaie pe pâine" de la calculator, roadele învăţămintelor trase au început să se vadă şi am început să ies din rat race din ce în ce mai des şi în cele din urmă să câştig.

A fost extraordinar. Am început să învăţ despre investiţii, să ascult audio book-uri şi să aplic în viaţa reală cele învăţate. Astfel, am reuşit să mă opresc din săpat.
Săpam cu sârg la propria-mi groapă financiară. :) Dar m-am oprit!

Printr-o singură mişcare financiară simplă, am astupat groapa săpată şi am început să construiesc o bază solidă pentru viitoarele investiţii.

Când am realizat ce lecţii valoroase am învăţat, am început să promovez ideile şi să-mi extind cunoştinţele. Dar curând m-am lovit de bariera limbajului.
Oamenii cu care discutam nu aveau acelaşi limbaj. Nu ştiau ce înseamnă:
mortgage, cashflow deal, capital gain deal, down payment, cashflow şi multe altele, care eu le consideram "obligatorii".

Curând am ajuns să caut oameni asemănători, cu care să pot discuta despre investiţii, fără să fiu nevoit să traduc mereu ceea ce spun. Astfel am ajuns în grupul "Dezvoltă-ţi capacităţile financiare" şi ulterior la club, unde se ţineau întâlnirile live, pentru o partidă de CASHFLOW.

De curând am descoperit şi alţi oameni care vorbesc un limbaj aparte: AFACEREZA.

Jocurile de CASHFLOW live, precum şi întâlnirile de la club au însemnat foarte mult pentru mine şi pentru experienţa mea de investitor.
Am distins diferenţa majoră între a juca singur şi a juca "în gaşcă", dintre a investi singur şi a investi "în gaşcă", dintre a aplica mereu aceleaşi reguli, pentru că altfel nu se poate şi a inventa noi reguli, a modela condiţiile realităţii.

A fost distractiv şi educaţional în acelaşi timp!

Mulţumesc Horia pentru această oportunitate!

Cine se-aseamănă se-adună!

PRETUIESTE-TI MAMA

Urmatoarele randuri le-am primit pe email de la Dorina, mi s-au parut foarte interesante si m-am considerat dator sa le fac cunoscute postandu-le pe blog.


Au inceput fiind iubite, femei, apoi sotiile tatilor nostri si-au devenit apoi mamele noastre.

Habar n-avem cum au trecut prin cele 9 luni de sarcina si cum de s-or fi descurcat cu poftele in miez de noapte, fara supermarket-uri care sa vanda-n crucea diminetii capsune prospete si cirese confiate ?


Pe cand 1 litru de lapte costa 4 ore de stat la cozi si cand nu existau zeci de reviste de tip Bebe, Ultra-Bebe, Mega-Bebe, mamele noastre stiau cum sa ne poarte-n pantece ca sa ne fie bine. Cum oare? Habar n-am!


Habar n-avem cum ne-au crescut fara scutece de unica folosinta (remember pelincile?!) create special pentru bebelusi activi (oare ceilalti cum s-or fi descurcat?), sau fara detergenti cu particule XYZ cu miros de primavara tarzie ori de zapada timpurie. (hainele miroseau pur si simplu a curat!...si-a frig)

Cum Doamne iarta-ma de ne spalau hainutele manjite de noroi fara detergentul cu cele mai roz molecule din lume? Pesemne ca pe vremea aia, murdaria nu era chiar buna.


Habar n-avem cum se jucau cu noi, cum reuseau sa ne distreze la 5 ani, fara papusi siliconate, joystick-uri de console sau telecomenzi.

N-aveam colectii de jucarioare de la meniuri fericite, dar mamele de-atunci colectionau buline rosii de la gradinita noastra si le prindeau mandre-n perdele, semn ca fuseseram cuminti.


Habar n-avem cum reuseau sa fie cele mai frumoase, cand cel mai fin parfum venea in tub de spray maron, cu care se dadeau doar la ocazii speciale. Cum de stiau ce-i ala „stil", pe cand cuvantul „glossy" nu se inventase inca?


Habar n-avem cum de i-au cucerit pe tatii nostri, fara eye-shadows si mascara cu efect boombastic, fara trenduri sau rujuri super-ultra stay-on si fara unghii false French.


La 9 ani te-ai dat cu fundul de pamant in magazin si i-ai urlat din toti plamanii ca e o mama rea. Nu-ti luase nu stiu care jucarie.


La 15 ani te-ai incuiat in camera si i-ai strigat „Nu te mai suport!". Normal, nu te lasase la un bairam.


La 20 de ani buseai de toti peretii usa de la intrare si rabufneai sonor pe casa scarii: „Lasa-ma-n pace! Te urasc!". Nu-i mai placea cu cine iesi.


In fine, la 30 de ani ii tranteai telefonu-n nas: „Tu habar n-ai cum e sa nu lucrezi la stat!", cand iti spunea sa ai grija de tine si sa te duci din cand in cand la doctor.


Tu, cel care nu stiu daca ai habar cum e sa fii parinte, adu-ti aminte in fiecare zi s-o pretuiesti mai mult pe MAMA.