OMUL CARE ŞI-AR PARIA ÎNTREAGA AVERE LA BURSĂ

Extrase din articolul cu acelaşi nume publicat în Capital.

Inspiraţia de a face investiţia potrivită la momentul potrivit şi, nu în ultimul rând, de a nu ceda tentaţiei de a vinde prea devreme l-a făcut pe Cătălin Chelu să ajungă unul dintre cei mai mari investitori de la Bursă, cu deţineri care rivalizează cu cele ale multor fonduri de investiţii.

„De acum doi ani mai ales, piaţa imobiliară a înregistrat o explozie. Momentul acesta l-am ratat. Dacă eram un bun speculator, atunci ar fi trebuit să ies parţial de pe investiţiile bursiere şi să mă orientez şi către imobiliare, acum aproximativ doi ani. Asta nu înseamnă însă că satisfacţiile sunt mai mici, pentru că şi la Bursă am câştigat foarte bine şi încă se mai poate câştiga. La ora asta, oricum, aş sta mult pe gânduri înainte să investesc în imobiliare, după creşterile foarte mari din ultima vreme“, explică omul de afaceri din Galaţi.

„În urmă cu cinci-şase ani, mă interesa mai mult securitatea investiţiilor, dacă SIF-urile sunt bine administrate. Acum, m-am convins că ele sunt bine administrate, aşa că mă interesează, ca investitor, care dintre ele reuşeşte să echilibreze cel mai bine balanţa prudenţă/risc. În acest moment, SIF-urile au ajuns să fie poate prea prudente“.



Investitorul Cătălin Chelu

Se consideră un investitor aplecat mai mult spre prudenţă, însă mai face şi „incursiuni de gherilă“ în sfera investiţiilor ceva mai riscante.

Procentual, afirmă că aproximativ 80% din portofoliul deţinut este orientat către acţiuni mai puţin riscante, blue-chips, şi circa 20% reprezintă plasamente în acţiuni cu risc mai ridicat.

Are investiţii şi pe piaţa de derivate de la Sibiu, considerată mult mai riscantă decât piaţa la vedere, însă din investiţiile respective nu a avut „nici satisfacţii, nici insatisfacţii“.

Nu are plasamente în afara ţării, preferând să se concentreze pe acţiunile autohtone.

Contactele sale cu piaţa imobiliară sunt, potrivit propriilor afirmaţii, „destul de anemice“, singura „investiţie“ în acest domeniu fiind chiar cea în întreprinderile pe care le deţine şi dintre care unele au o valoare imobiliară mai mare decât cea a afacerii în sine.

Vreau să citesc toate articolele despre investiţii.

EXEMPLU DE APLICARE A NEGOCIERII PENTRU A-ŢI FACE VIAŢA MAI UŞOARĂ

Cei care au stat la hotel, au observat mesajul (afişat la recepţie pe perete, cu litere mari să poată fi uşor lizibil, dar şi pe interiorul uşii de la intrarea în cameră, sau pe interiorul uşii şifonierului, sau pe biroul din cameră sau în dosarul cu servicii oferite de hotel) prin care eşti înştiinţat că ziua hotelieră se termină la orele 12:00.

Efectul acestui mesaj: peste 98% din clienţi hotelurilor fac check-out-ul până în orele prânzului, adică excat ceea ce doresc patronii hotelului. Pentru că ei cunosc foarte bine puterea cuvântului scris.

Când am aflat de principiul de negociere “cere mai mult decât crezi că poţi obţine”, cu prima ocazie, am încercat să prelungesc perioada de şedere în hotel, chiar dacă nu aveam nevoie de aşa ceva. Am făcut-o “for fun” şi pentru a testa principiul. Ce crezi? Am obţinut din prima o derogare de la regula „check-out la orele 12:00”.

De atunci, în toate cazurile când am avut nevoie (şi nu au fost puţine), fără excepţie, indiferent de ţară (recunosc, în România a fost mai greu), am cerut prelungirea perioadei de şedere şi am obţinut-o.
Am obţinut chiar şi o prelungire a timpului de şedere până la orele 18:00, pentru că avionul meu decola la orele 22:00. Dacă nu aş fi aplicat această metodă, aş fi realizat check-out-ul la orele 12:00 şi m-aş fi plimbat pe străzi cu bagajele în mână, sau aş fi stat în aeroport tot restul după-amiezii, până la decolarea avionului.

De ce merge? Pentru că ceea ce este scris pe afiş este rezultatul unei negocieri în cadrul consiliului director al hotelului sau în cadrul adunării asociaţiei patronilor de hoteluri (dacă există). Totul este negociabil, atâta timp cât a fost produsul unei negocieri anterioare.

PS: Preţul de listă pentru o cameră pe noapte este tot un produs de negociere.
Achiziţia celei mai scumpe case din lume s-a realizat tot în urma unei negocieri.


DESPRE POMANĂ

Pomana/charity din CASHFLOW, actul prin care dai bani altora, joaca un rol aparte in cadrul jocului CASHFLOW, dar si în viaţa de zi cu zi. In cadrul jocului, daca dai de poamana 10% din venituri, ai oportunitatea de a arunca cu doua zaruri urmatoarele 3 tururi, adica te misti mai repede, ceea ce inseamna ca incasezi mai des cecuri lunare, deci castigi mai repede bani.

În viata de zi cu zi, daca dai de pomana nu înseamna implicit că vei face mai multi bani peste noapte, din senin. Sună deja a paranormal.

Cred că exista mai degraba o explicatie psihologica. Te simti bine si esti mai “rapid” in tot ceea ce faci dupa ce ai dat de pomana. In special daca o faci cu entuziasm, iar suma reprezinta intr-adevar ceva pentru cel care o primeste.

Am observat ca in trecut, dadeam de pomana asteptandu-ma sa primesc ceva in schimb. Mergeam pe principiul “daruieste si ti se va da”, principiu care este promovat si in cadrul jocului CASHFLOW.

De multe ori daruiam o suma de bani unui cersetor si ma asteptam sa primesc inapoi, intr-un fel sau altul, o suma cel putin egala cu cea daruita.
Aiurea!
Niciodata nu s-a intampla asa cum m-am asteptat.
Unde era greseala?
Practic, credeam ca investeam acei bani dand de pomana si asteptam profitul, care nu venea niciodata, iar daca venea, nu il vedeam ca profit obtinut din pomana daruita.

Acum cred ca este important CUM DARUIM! Cred ca trebuie sa o facem fara a ne astepta la recompense. Daca beneficiile vin, sunt binevenite, dar daca nu vin, nu avem nici un motiv de suparare.

Doresc sa impartasesc cu voi o experienta recenta, vis-a-vis de acest subiect. Am plecat la cumparaturi si pe strada am intalnit o cersetoare. Nu am bagat-o in seama la inceput si am trecut mai departe vazandu-mi de drumul meu spre magazin. Dupa ce am cumparat ce-mi propusesem, la intoarcerea acasa, am trecut din nou pe langa cersetoare si mi-am zis: “Ce-ar fi sa verific principiul cu datul de pomana”? Si i-am daruit 10 RON. S-a mirat cand a vazut hartia, dar a acceptat-o desigur. Intentionat, m-am lasat in voia sentimentului de “aripi” tip Redbull dat de actul pe tocmai il facusem, dar nu m-am asteptat la nici o alta recompensa. Week-end-ul a venit, aducand cu el venituri si cheltuieli. La prima vedere, cheltuielile au fost mai mari decat de obicei, avand in vedere faptul ca fiica-mea s-a imbolnavit si a trebuit sa cumparam medicamente, sa platim doctorul pentru deplasarea si consultatia la domiciliu etc. Astazi, la inceput de saptamana, am facut o balanta venituri-cheltuieli din timpul week-end-ului. Am fost placut surprins sa constat ca, in ciuda cheltuielilor destul de mari de peste week-end, am avut parte si de venituri pe masura, datorate unor situatii “norocoase”. Astfel, am incheiat week-end-ul cu mai multi bani decat de obicei.

A fost datorita celor 10 RON daruiti vineri? Nu stiu. Daca da, foarte bine. Daca nu, tot foarte bine. Gandind egoist, in cele din urma tot am castigat ceva.

Pentru ca am facut acest gest “din joaca”, din curiozitate, pentru a testa o teorie, am invatat ca: nu Redbull iti da aripi, ci actul de a darui celor aflati in nevoie!

Updown Court

Un tur de prezentare a ceea ce poate fi cea mai scumpa casa din lume.

CE POŢI FACE CU 50.000 DE EURO

Majoritatea oamenilor care dispun de suma de 50.000 EUR, obţinută prin diverse metode, au depus banii la bancă şi aşteaptă lunar sau anual să ridice dobânda.

Un calcul simplu demonstrează că dobânda oferită de bancă este foarte mică, dacă luăm în calcul câteva cheltuieli aferente oricărui depozit la termen:
- costuri legate de deschiderea şi administrarea contului;
- comisioanele de retragere (aproximativ 0,5% din suma retrasă);
- impozitul de 16% reţinut de stat din dobândă.

Toate cele de mai sus au determinat BNR să se gândească la introducerea DAE la depozite.

O altă variantă de utilizare a acestei sume, mult mai inteligentă după părerea mea, este:

Achiziţionare garsonieră - 50.000EUR.
Închiriere garsonieră - 300EUR/lună, adică 3600EUR/an,
adică echivalentul unei dobânzi de 7,2% pe an. (mai mare decât la orice bancă din România)

În plus, cum piaţa este în creştere, beneficiezi şi de ceea ce se numeşte apreciere.
Adică, peste un an, aproape sigur vei putea vinde garsoniera la un preţ mai mare.
Pentru anul 2007, analiştii au previţionat o creştere a preţurilor la imobiliare de minim 20%. În concluzie, în 2008 o garsonieră se va vinde cu aproximativ 60.000EUR.

Dacă recapitulăm, investind 50.000EUR într-o garsonieră, într-un an vom obţine următorul profit:
3600EUR din chirii + 10.000EUR din apreciere = 13.600EUR.

PS: Toate cele de mai sus sunt doar o adaptare în viaţa cotidiană a unor idei din jocul CASHFLOW.

CASHFLOW® 101 este un joc educaţional care te învaţă noţiuni de contabilitate, finanţe şi investiţii într-un mod distractiv.

EVOLUŢIE

În ţara lăcrimând de Eminescu
Şi unde n-a apus vremea opincii
Ajunse tare "Codul lui Vlădescu"
(La vestici numai "Codul lui Da Vinci").

Liviu Zanfirescu, "Catrene cu ecou de ... epigramă"

CEA MAI SCUMPĂ CASĂ DIN LUME?

Situată în apropiere de Londra şi având un preţ de 70 milioane de lire sterline (130 milioane USD), cea mai scumpă casă din lume îşi caută cumpărător de aproape doi ani.

Porţile imense, cu ornamente bogate din fier forjat, se deschid încet. Maşina intră pe aleea de marmură şi înaintează încet; cauciucurile scârţâie alene, probabil de plăcere – aleea e încălzită. Un ofiţer te salută respectuos – în stânga e clădirea destinată personalului de securitate (proprietatea e supravegheată 24 ore din 24).

Parchezi în faţa intrării impunătoare. Şase coloane uriaşe de marmură străjuiesc principala cale de acces în Updown Court, cea mai scumpă reşedinţă din lume (dacă va fi vândută la preţul solicitat de proprietar, 70 milioane de lire sterline).

CINE E PROPRIETARUL ACTUAL

Leslie Allen Vercoe are 63 de ani şi, potrivit presei britanice, a apărut din senin ca un afacerist foarte potent. În Anglia, Vercoe nu apare pe nici o listă a bogătaşilor. Până şi compania de PR pe care a angajat-o pentru promovarea afacerii Updown Court admite că nu ştie nimic despre el.

Vercoe a cumpărat Updown Court în 2002, pentru 20 milioane de lire sterline. Casa a fost deteriorată într-un incendiu în 1987 şi a fost achiziţionată de doi investitori care au vrut să o restaureze, dar au dat repede faliment. Managerul de proiect a fost chiar arestat pentru evaziune fiscală, dar acuzaţiile împotriva lui au fost retrase şi omul eliberat.

Vercoe a dobândit casa de la creditori şi a cheltuit încă 30 milioane pentru amenajarea reşedinţei, din care 10 milioane au fost banii lui. El declara presei britanice că deţine 42 de companii (una dintre ele este furnizorul principal al aeroportului din Anvers, o afacere de 15 milioane lire anual) şi averea lui depăşeşte 50 milioane lire sterline;
printre proprietăţile sale se numără păduri în Rusia, mine de cărbuni în Ucraina, terenuri în Lituania şi Letonia.

“Până să fac afacerea cu Updown Court, proiectele mele erau prea neînsemnate pentru a fi remarcate”, afirmă Vercoe citat de Evening Standard.

Posesor a şase limuzine de lux şi al unei case de 3 milioane de lire în Surrey, Vercoe poartă la mână un ceas Cartier din aur, în valoare de 12.000 lire. Dacă nu are întâlniri urgente, caz în care se deplasează cu elicopterul (omul susţine că a avut chiar propriul avion cu şase locuri), Vercoe circulă cu un Mercedes Coupe de 100.000 lire sterline. Chiar dacă îţi doreşti, este destul de greu să treci neobservat în aceste condiţii.

Vercoe, Les pentru cei apropiaţi, s-a născut în 1944 în Ashford, Middlesex. Mama lui a fost model pentru revista Vogue, iar tatăl a murit de pneumonie cu puţin înainte de naşterea fiului. Când Les avea 5 ani, mama lui s-a recăsătorit cu un funcţionar. Şcoala nu a fost niciodată punctul lui forte. A abandonat-o la vârsta de 17 ani pentru o slujbă de proiecţionist într-un cinematograf, apoi s-a angajat la o agenţie imobiliară unde a învăţat să evalueze şi să liciteze proprietăţi.

Avea 20 de ani (3 ani de când renunţase la şcoală) când patronul lui a murit şi el a cumpărat afacerea făcând un credit pentru obţinerea căruia a trebuit să mintă că are 21 de ani. Business-ul a prosperat şi curând Les Vercoe a ajuns să aibă clienţi importanţi.

S-a căsătorit cu Sue, o vecină, cu care are trei copii.

A făcut avere repede şi la fel de repede a pierdut-o. Fiindcă este un supravieţuitor, Les a reuşit să se redreseze împrumutând 4.000 lire de la un prieten. Afacerile i-au mers din nou bine o perioadă până când crash-ul de pe piaţa imobiliară londoneză de la mijlocul anilor `80 l-a aruncat din nou în faliment.

Vercoe a divorţat în 1986 şi a plecat să-şi încerce norocul în Est. O decizie inspirată. Anii `90 au fost anii lui de glorie. A făcut afaceri cu Zangas, ministerul rus al petrolului şi gazelor şi i-a întâlnit pe viitorii oligarhi ruşi care îi vor încredinţa banii lor pentru investiţii în Occident. Nu se ştie exact ce a făcut Les, scrie Evening Standard, dar se pare că aprimit cadou 6,5 milioane acri de pădure virgină undeva în marginea Cercului Polar. Se pare că ce a făcut Les a fost să-şi ajute prietenii ruşi să-şi investească banii în străinătate şi să-şi înscrie copii la şcoli occidentale; astfel, miliardarii petrolului rusesc au devenit finanţatorii şi uneori partenerii săi de afaceri. Unii dintre ei preferă şi astăzi să-şi păstreze anonimatul.

Sursa: revista Luxury, nr.1, http://www.luxury.ro/

Am publicat acest extras pentru a observa traiectoria în viaţă pe care a avut-o proprietarul celei mai scumpe case din lume, considerat un om se succes în prezent.

Dacă ne uităm în trecutul său, putem observa câteva aspecte care se pot observa şi la persoanele care se află în topul 100 cei mai bogaţi oameni din lume al revistei Forbes:

- nu a fost un elev eminent, ba chiar a renunţat la şcoală înainte de a termina liceul;
- a avut parte de succese financiare, egalate de tot atâtea falimente, din care a învăţat şi s-a adaptat;
- şi-a ajutat prietenii să obţină ceea ce-şi doreau, obţinând astfel şi el ceea ce-şi dorea: încrederea acestora.

ALIGATORII IMOBILIARI

Oamenii care pot avea cele mai mari probleme financiare sunt cei care cred că vor da tunul cel mare prin cumpărarea de proprietăţi imobiliare la preţ mic şi vânzarea acestora la preţ mare într-un timp cât mai scurt: speculatorii.

Mulţi cumpără case sau apartamente încă din faza de proiect, sperând că preţul acestora va creşte, iar ei vor putea vinde ulterior în vederea încasării unui profit.
Eu numesc aceşti oameni “porci”.

Multe dintre aceste persoane sunt ademenite în piaţa de profil de poveşti ale unor oameni care au făcut profit urmând aceeaşi reţetă, dar cu ceva timp în urmă. Problema este că povestitorii au realizat profitul cu care se laudă într-un alt moment de timp al pieţei, moment favorabil unor astfel de manevre, deci au acţionat oportun.

Porcii care intră pe piaţă sperând că vor avea succes cu reţete învechite au, de obicei, acelaşi destin: sunt măcelăriţi!

Dacă eşti un porc care crede că vei face afacerea vieţii tale cumpărând un imobil încă din faza de proiect, probabil că te vei afla cât de curând în una din următoarele situaţii:
- eşti pe cale să pierzi avansul plătit la încheierea contractului;
- cauţi cu disperare un fraier mai mare ca tine care să plătească preţul pe care-l ceri pentru a-ţi acoperi cheltuielile şi a scoate profit.

În prezent, foarte multe persoane se îngrămădesc să contracteze un imobil într-o clădire aflată în faza de proiect. Este la modă. Dar, în următorii ani, cred că mulţi oameni care acum încheie asemenea contracte vor fi obligaţi să renunţe la aceste proprietăţi imobiliare, deoarece nu şi le permit.
Vor fi forţaţi să vândă pentru că altfel, vor fi “mâncaţi” de vii de fenomenul numit: cashflow negativ.

Proprietăţile în care crezi că ai investit şi care, în realitate îţi scot bani din buzunar în fiecare lună, sunt cunoscute sub denumirea de „aligatori financiari” (dacă nu reuşeşti să-ţi hrăneşti proprietatea în fiecare lună, te va mânca de viu în cele din urmă).

Cunosc o familie de asemenea speculatori/porci, care au contractat 3 duplex-uri în blocuri noi, situate în zona de nord a Bucureştiului. În prezent, este prea devreme să înceapă vânzarea acestora deoarece se încăpăţânează să realizeze un profit foarte bun în urma tranzacţiilor.
Pentru finanţarea acestor investiţii, au apelat la credite şi alte instrumente financiare pe termen lung, iar în prezent, toată această „afacere” le scoate din buzunar aproximativ 6.500EUR / lună.
Toţi aceşti bani sunt alocaţi pentru hrănirea acestor trei aligatori financiari.
Problema este că veniturile acestor speculatori abia pot acoperi această sumă.
Din când în când, apelează la puţinii “bani albi pentru zile negre” pe care îi mai au sau la împrumuturi de la prieteni şi speră că situaţia se va remedia în timp util.
Varianta cea mai viabilă la care se gândesc este să îşi schimbe joburile pentru a câştiga mai mult, împiedicând astfel aceşti aligatori să-i mănânce de vii.
Este un joc foarte riscant, pentru că viaţa este imprevizibilă. Orice dezechilibru financiar, oricât de mic, le poate fi fatal.

Datorită atâtor proiecte imobiliare în derulare în ultima perioadă, s-ar putea ca în anii următori să vedem o scădere a preţurilor pe piaţa imobiliară. S-ar putea ca imobile care acum se cumpără cu 600.000EUR să se vândă peste câţiva ani cu doar 450.000 – 500.000EUR.

Cazul de mai sus este doar unul din multe altele. Sunt şi mai mulţi cei care au contractat credite pe 10 sau 20 de ani pentru achiziţionarea de terenuri, în special în jurul Bucureştiului, în speranţa că vor realiza afacerea vieţii lor, iar în prezent ratele la bănci îi mănâncă de vii.

Ştii şi tu un caz asemănător?
Scrie despre el aici ...

Personal, în următorii ani voi sta la pândă vânând preluări de asemenea aligatori financiari.