INVIDIA

Invidia reprezintă cel mai rău păcat care poate exista pentru că este îndreptată împotriva oricărei virtuţi.

Invidia este o emoţie extrem de dureroasă şi implică deseori sentimente de furie, lăcomie, ură, resentimente, singurătate şi deprimare. O persoană ce cade pradă invidiei simte de multe ori că a fost tratată incorect şi că viaţa e profund nedreaptă cu ea. Persoana care are lucrul pe care-l invidiem este criticată violent şi poate fi chiar urâtă. Uneori, ne imaginăm că persoana pierde lucrul pe care-l dorim atât de mult. Pot apărea fantezii trezite de lăcomie, în care obiectul dorit ne aparţine. Poate apărea o dorinţă negativă de a deposeda persoana invidiată de lucrul dorit sau de a-l devaloriza, declarând că nu are nici o valoare. Putem să ne bucurăm pe ascuns când auzim că persoana invidiată a avut un necaz, ca de exemplu o boală sau un accident.

Invidia este adeseori însoţită de sentimente precum depresia şi ruşinea.

Rădăcinile invidiei sunt complexe.

Invidia poate fi rezultatul nesatisfacerii nevoilor noastre în copilărie sau poate fi rezultată în urma naşterii unui frate sau a unei surori.

Invidia poate fi o consecinţă a nemulţumirii faţă de poziţia socială a părinţilor.

În cel mai bun caz, invidia poate acţiona ca un stimul al dezvoltării. În această situaţie, invidia apare atunci când ne dăm seama că nu ne simţim suficient de împliniţi sau când ne dăm seama că ne-am împotmolit. Simţim că am greşit ceva, că ceva nu este în regulă. Ne uităm în jur şi vedem că alţii au realizat mai multe decât noi şi ne simţim invidioşi. Acest sentiment ne poate face să o apucăm pe una din următoarele două căi: fie devenim deprimaţi, fie ne luptăm pentru ceea ce dorim. Dacă suntem în stare să privim lucrul pe care-l dorim şi care nu este vizibil imediat în ceea ce invidiem la ceilalţi, atunci există şanse să-l obţinem.

Înţelepciunea constă în a ne da seama de momentele în care invidia ne va conduce spre un sentiment mai intens de realizare de sine şi în a recunoaşte când nu vrea decât să distrugă lucrurile bune din viaţa noastră. Invidia poate fi stimulul care ne împinge spre auto-dezvoltare şi acest lucru implică de obicei pierderea status quo-ului.

Tu ce crezi despre invidie?

Un comentariu:

Stefania spunea...

invidia constructiva presupune constientizarea si acceptarea ei. a fi invidios intr-un mod benefic pentru tine nu inseamna neaparat a invidia pe cineva, ci a gasi in ceea ce are/poate o persoana un motiv sa ceri mai mult de la tine insuti.